Părinți la primul bebe

Dacă ne-ați citit poveștile de până acum, ați aflat deja că vestea bebelinei ne-a adus atât entuziasm și fericire, cât și idei de „grijă”, pentru că până la urmă este vorba de o experiență cu care nu ne-am mai întâlnit și care durează toată viața (nu e ca un rollercoaster în care îți e frică să te urci, te duci totuși, iar dacă îți place mai mergi o dată, dacă nu, nu).

Am realizat la marea mutare că putem face multe analogii între pățaniile noastre și viitoarea aventură a părințelii, pentru că să intri în hora asta fără să citești sau să te informezi e ca montatul mobilei fără manual de instrucțiuni (lucru care ni s-a întâmplat la ambele dulapuri din casă). Sigur, cei descurcăreți reușesc, însă întrebarea este în cât timp, cu ce sacrificii și care sunt consecințele? Nici acum nu se închid perfect ușile dressingului din dormitor…Deci câți dintre noi suntem dispuși să facem experimente pe copiii noștri, fără să învățăm înainte din greșelile altora care au trecut prin ceva similar?

Evident că suntem conștienți că nu există părinți perfecți sau tehnici care să funcționeze 100% pentru toate cazurile, însă și eu și Dragoș am conștientizat că e nevoie să ne informăm și să alegem (din „marea” de informații care ne bombardează) ce este mai potrivit pentru noi, ce ne-ar plăcea să facem cu bebe și cum să contribuim la o dezvoltare armonioasă a copilului nostru raportată la societatea și vremurile în care trăim.
Ce putem face în situația dată? Putem participa la cursuri de puericultură și/sau parenting, putem citi cărți și putem împărtăși din experiențe cu alți părinți, corect?

De ce să mergi la cursuri?

Câți dintre noi avem (sau ne facem) timp să citim o carte de psihologie educațională, dezvoltare personală, tehnici de parenting ș.a.? Sau pot reformula în „cât durează să citim” o astfel de carte și dacă suntem dispuși să alocăm acel timp pentru informarea noastră?
Dar dacă ni se oferă varianta de a „sacrifica” 3-4 ore participând la un curs în care se prezintă informațiile respective, câți alegem a doua varianta?
Binențeles că există și categoria de oameni care consideră că nu au nevoie de nimic din toate astea pentru că „știu ei mai bine”, însă această postare nu este despre acești părinți.

Cine mă cunoaște știe că sunt un mare fan al cursurilor/ conferințelor/ trainingurilor de dezvoltare, atât personală cât și profesională. Pentru mine (și Dragoș poate confirma asta), felul în care informația seacă se combină cu exemple și conexiunile pe care le faci la un astfel de seminar (condus eventual de un bun orator cu experiență în domeniu) au un mare impact asupra felului în care privesc ulterior aceeași situație.
Tot timpul când vin acasă sunt cu entuziasmul în tavan și mă simt atât de ușurată că există și alte soluții concrete la lucrurile cu care mă confruntam (bine, câteodată e nevoie și de disciplină și perseverență în a aplica rezolvarea, însă e bine să știi că există totuși soluția, corect?). Mai încerc și să „îl spăl pe creier” pe Dragoș, că doar e păcat să am o informație pe care să n-o împărtășesc, nu-i așa?

Vorbind serios, însă, nu de puține ori mi s-a întâmplat să am momente de „ahaa” la un training pentru simplul fapt că vorbitorul a știut să evidențieze calea simplă și logică prin care se rezolvă o situație căreia nu îi găseam rezolvare, sau metode care funcționează mai bine pentru provocări cu care mă confruntam constant în domeniul meu de activitate.

Cred că eram prin anul 3 de facultate când am încercat să organizez și eu astfel de activități și observam câtă valoare poate aduce o informație banală spusă într-un mod profi unui public care nu făcuse încă asocierea între cât de utilă sau nu poate fi soluția dată. Mărturisesc că publicul meu preferat erau copiii din campaniile de prevenție și profilaxie oro-dentară, întrucât plecau cu informații noi și voioși de la consultațiile noastre și parcă îi și vedeam intrând apoi pe ușa unui cabinet stomatologic cu toată încrederea că acolo se întâmplă lucruri bune.

Revenind însă la părințeală, probabil știți că pe „piață” există multe cursuri, gratuite sau plătite, cursuri susținute atât de către părinți cu experiență cât și de cadre medicale, agenți de vânzări sau consilieri avizați.

Era tehnologiei a schimbat mult jocul, iar felul „intuitiv” în care se creșteau copiii acum 50 de ani nu se mai aplică 100% acum, iar lumea în care vor trăi copiii noștri va fi cu siguranță diferită față de ceea ce trăim noi acum. Dacă ne uităm puțin în jur, observăm că oamenii trăiesc într-un mediu stresant care vine la pachet cu frustrări și neajunsuri, lucruri care duc la o lipsă de încredere de sine până la maturitate. Majoritatea trecătorilor sunt absenți sau abătuți și prea puțini reușim (cel puțin vizibil) să ne bucurăm de lucrurile mărunte pe care ni le oferă viața. Mai e nevoie să spunem că pe mulți ne cuprinde o nevoie de autocunoaștere și redescoperire și realizăm că tiparul nostru comportamental are legătura cu felul în care am crescut și experiențele din copilărie care ne-au marcat?

Deci este, oare, important să știm cum să scriem împreună cartea vieții copiilor noștri?

Puericultură 1.0

Conform DEX, puericultura este „ramura medicinei care se ocupă cu metodele și mijloacele de creștere și de dezvoltare armonioasă a copiilor în primii ani de viață”. Se poate înțelege, deci, de ce aceste cursuri poartă numele acesta. Am mai auzit de „Academia Părinților”, „Școala Mamei”, însă toate conțin cam aceleași informații (am fost la câte unul din fiecare, ca să pot face și comparație).

Cine organizează aceste cursuri?
Sunt numeroase instituții/ONG-uri/firme care vin cu această strategie de marketing și informare a populației. De ce zic că e și marketing în spate? Pentru că există o secțiune în seminar în care prezintă și produsele „organizatorului”, cu rol de promovare. De cele mai multe ori modalitatea de reclamă este „pașnică” și chiar benefică pentru viitorii părinți, pentru că se întâmplă des să auzi povești de la alți părinți din sală despre eficacitatea produselor menționate. Evident că se poate întâmpla să dai peste un agent ușor mai agresiv în recomandări, însă consider că este alegerea fiecăruia dacă dorește sau nu să se lege de acest aspect după ce a primit valoare prin informațiile (de cele mai multe ori gratuite) legate de bebe și toate produsele de catering (tot timpul există apă, cafea și eventuale gustări pentru participanți).

Cine vine la cursurile de puericultură?
Orice părinte/viitor părinte care dorește informație poate accesa un astfel de eveniment. De obicei înscrierea se face online sau telefonic, iar seminarul dureaza aproximativ 4 ore, cu pauză. Spuneam că am fost la 3 astfel de cursuri (gratuite), dintre care 2 au fost organizate de aceeași firmă. Au fost tot timpul mai mult de 100 de părinți în sală, oameni normali care doresc să fie informați (apropo, multe mituri din bătrâni se combat la aceste prezentări, deci dacă sunteți adepții tradiționalismului, e posibil să nu fiți de acord cu unele informații, deși ele sunt actuale și cât se poate de necesare în creșterea unui bebe).

Menționez că la toate cursurile de puericultură se poate obține un certificat care îi permite tatălui să își ia 10 zile de concediu plătit (suprapus pentru concediul mamei), deci pentru viitorii părinți care vor să stea împreună cu bebe acasă 2 săptămâni, participarea la un astfel de curs este necesară.

Ce se prezintă la aceste cursuri?
Pentru noi a fost un fel de „ce să faci cu un bebe – ghid pentru începători”. Deși am avut ceva bebeluși în familie, atât eu cât și Dragoș am constatat că multe din informațiile primite la curs erau noi și că unele din situații chiar ne-ar fi pus semne de întrebare dacă nu le-am fi aflat înainte ca fiind normale (și mă refer la faptul că amândoi suntem medici și ne-am fi tot gândit la semne și simptome). Mai mult decât atât, unele din cursuri abordează și nașterea, recoltarea de celule stem, importanța consilierii în alăptare (atunci când este cazul), colaborarea cu medicul pediatru și înțelegerea dezvoltării armonioase a nou-născutului.

La Academia Părinților, Dragoș a fost foarte implicat în prezentare, a participat și cu întrebări, iar la final eram amândoi uimiți de cât de puține bănuiam despre procesul ăsta de părințeală. Ah, era să uit…Eu luam notițe și Dragoș anima participanții la curs cu expresii faciale sugestive atunci când se vorbea despre culoarea scaunelor bebelușului sau când se postau imagini cu bontul ombilical („buricul”). Noi ne-am distrat acolo și am și plecat cu ceva materiale promoționale, pe lângă lucrurile noi pe care le-am aflat.

Îmi aduc aminte că după primele 2 ore deja aveam picioarele umflate,
de asta stăteam în poziția aia de domnișoară lângă soțul meu…

La Școala Mamei am fost singură, să îmi fac ordine în notițe și să mai aflu povești noi despre părinți și experiențe, pentru că mi se pare că în secolul în care ambii părinți lucrează și mediul este destul de stresant, e important să poți găsi empatie și să simți că nu ești singur, primul și cel mai „slab pregătit” în toată povestea asta.

La al treilea curs, tot Școala Mamei, am avut ocazia să o ascultăm amândoi (timp de vreo 4 ore și ceva) pe Anca Bălășoiu, moasă licențiată la Maternitatea Bucur și au fost de departe cele mai bine investite 4 ore.
Seminarul este pentru toată lumea, de la părinți, copii, bunici și vecini, este complet și prezintă gravida din primul trimestru până la naștere și nou-născutul până la diversificare.
Ce este special este speakerul (și pregătirea/experiența), pentru că Anca prezintă cu mult umor și exemple concrete orice subiect, fie el și tabu (s-a discutat inclusiv despre sex). A fost genul de „curs” la care nu voiam nici să mă duc la baie, ca să nu pierd ceva. Am râs cu lacrimi, am învățat lucruri noi și chiar ne simțim mai bine.

Am fost și voluntar la acest curs…un alt lucru pe care ador să îl fac la evenimente.

Tot în vederea pregătirii pentru părințeală am mai participat la un curs despre alăptare cu Adina Păun și la unul despre nașterea naturală vs cezariană, unde a fost o echipă medicală care a povestit despre ce se întâmplă la spital. Despre asta vom mai povesti pe parcurs, însă, nu vreau să insist prea mult azi.

Părințeală cu răbdare

Spuneam că, pe lângă participarea la evenimente, poate fi util și informarea din cărți de „specialitate”. Este, într-adevăr, un proces mai greoi, pentru că să citești și să asimilezi informații dintr-o carte de 400 de pagini ia cu siguranță mai mult de câteva ore pe care le alocăm unui curs. Totuși, în carte este prezentată toată povestea, iar pentru părinții care au răbdare, activitatea devine plăcută.

De când ne-am mutat mi-am făcut un obicei din a citi dimineața pe balcon, pentru că este și răcoare și am senzația că îmi face bine atât mie, cât și bebelinei. Mă întind frumos pe lada de depozitare, îmi pun cafeaua alături și citesc (câteodată cu voce tare, să audă și bebe) până se vede soarele prin perdea. Dacă veniți în vizită, vă invit pe balcon să ne relaxăm.

Pentru că am lucrat în cabinet până nu demult, recunosc că nu m-am gândit la cărți de parenting decât când aveam câte un copil mai dificil ca pacient și observam că felul în care se comportă era influențat de părinte și mă tot întrebam cum poți evita genul ăla de alint. Citeam și înainte cărți de dezvoltare personală, însă am înțeles că la părințeală lucrurile se fac cu răbdare și „blândețe”. O urmăream mai demult pe facebook pe Prințesa Urbană și am găsit ulterior la ea pe blog o listă cu câteva cărți de părințeală după care mi-am făcut și eu prima listă de „dorințe”, iar primul set de cărți le-am primit de la o bună prietenă de-a mamei acum vreo săptămână.

Trimestrul 3 mă lovise cu niște întrebări existențiale de genul „dacă nu mă descurc?” sau „cum voi face față la X lucru?” și trăisem câteva zile cu impresia că nu voi fi un părinte bun pentru copilul nostru, așa că prima carte pe care am început să o devorez a fost „Nu există părinte perfect” de Isabelle Filliozat. Nu terminasem nici primul capitol și deja mă simțeam mai bine, până și Dragoș a observat că aveam o stare de spirit mai bună. N-am terminat-o încă, dar o recomand oricui ca lectură ușoară, face niste analogii și corelații foarte interesante. O să i-o împrumut și mamei să o citească, cred că vom găsi niște puncte comune împreună.

Pe scurt

Poate nu sunteți genul care citiți sau mergeți la seminarii, poate aveți multă experiență în spate (sau în jurul vostru) și nu considerați că sunt utile informațiile astea, însă câteodată poate să ne ajute un exemplu sau o poveste, chiar dacă este despre „așa nu”.

Ce am reținut noi din toată povestea asta (și ni se pare util pentru părinții la primul bebe)?

  • poziția nou-născutului este similară cu cea din uter, deci bebe e ușor mai încordat la început
  • este important să pui nou-născutul și pe burtică, stimulează dezvoltarea musculară și câteva reflexe
  • în prima zi de viață stomacul bebelușului este de dimensiunea unei cireșe, deci nu va putea ingera decât 5ml de lapte/masă, așadar nu e nevoie să ne panicăm la alăptare (dacă îi dăm 30ml de lapte praf, stomacul se dilată și rezultatul este un bebe nemulțumit de cantitatea de lapte produsă apoi de mămică)
  • lactația se produce „la cerere”, respectiv dacă astăzi bebe suge, spre exemplu, 50ml lapte, corpul mamei produce mâine aproximativ 50ml lapte (deci dacă mulgem laptele pentru a-l stoca, vom produce inclusiv laptele respectiv a doua zi – smart body, huh?)
  • dacă bebe regurgitează după o sesiune de alăptare nu este recomandată realimentarea imediată, pentru că tractul digestiv este deja iritat, iar șansele ca acesta să regurgiteze din nou sunt foarte mari
  • dacă bebelușul doarme mult, e nevoie totuși să îl trezim pentru alăptare cel puțin o dată la 3 ore pe timp de zi și la 4-5 ore pe timp pe noapte pentru a preveni hipoglicemia
  • temperatura ideală in camera pentru bebe este între 21-25 °C, iar dacă noi stăm în tricou și pantaloni scurți, ar fi super ca bebe să aibă și el cam aceleași articole (deci dacă noi nu avem șosete și căciulă în casă, nu îi punem nici lui)
  • bebe are cel puțin 6 micțiuni/zi, iar la început poate avea și 10 scaune/zi (aici a fost punctul în care eu și Dragoș calculam numărul de pamperși necesari în primele zile)

Mai sunt și altele pe care ni le-am notat, însă chiar recomandăm oricui să își ia propriile notițe de la o astfel de experiență. Ce am înțeles noi este că procesul nu trebuie să fie perfect, că lucrurile se adaptează de la o zi la alta, că uneori poate părea mai ușor și alteori mai…provocator, însă că e important să tratăm lucrurile cu calm, răbdare și blândețe.

Toată viața învățăm, nu-i așa? Cred că părințeala e pur și simplu o viață în 3 (deocamdată), așa că suntem conștienți că vor fi multe lucruri cu care ne vom confrunta, peste care vom trece și din care vom învăța ceva. Tot ce sperăm este că le vom face față cât mai bine și că bebelina noastră va crește un om mare de care și ea va fi mândră.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s